need fuel?


Cliseele sunt propozitii universal valabile pe care le intalnesti mult prea des intr-o viata de om. Atat de des incat iti transforma propria viata intr-un nenorocit de cliseu. Sunt ca niste pastile pe care trebuie sa le iei toata viata pentru ca un psiholog nebun ti le-a prescris pentru echilibrul tau interior...care echilibru?. Numai ca pastilele sunt un placebo. Si stii si tu ca sunt placebo. Si stie si doctorul ca stii ca sunt placebo. O medicamentatie proasta care iti intra in sange si te trezesti asa intr-o doara ca ti-a iesit pe gura intr-o discutie banala despre God knows what! Cliseul cu femeile este unul din "preferatele" mele cu tot cu momentele premergatoare. Spre exemplu, te afli in mijlocul barbatilor, savurezi o licoare mirifica racoritoare, satula de toropeala verii, in timpul unor discutii politice care aluneca usor-usor spre filosofie. Si simti, il simti cum isi face drum prin sutele de idei. Si iata ca cel mai filosof dintre ei a avut curajul sa-l tranteasca! "Pai ce vor domnule femeile?" "Dracu' stie!" "de fapt e simplu: familie, cariera, dragoste" (alt cliseu - deja la al treilea fac supradoza), "si daca e asa de simplu de ce aleg cele mai intortocheate cai?" (deja il simteam pe al treilea, asa ca am plecat de langa piatra filosofala, nu vroiam sa chem salvarea cand noaptea era inca tanara).
Si-i vezi cum sufera, le vad furia si angoasa in priviri si toata vina pentru rateul lor sentimental o poarta in ochii lor femeia. Aceea care l-a inselat, aceea care nu l-a iubit, aceea care l-a tradat. Amuzant! in ochii ei gasesti acelasi amestec intrinsec, de ce? ne place sa ne uram reciproc. Daca nu am avea razboiul asta viata ar fi anosta la extrem. Atat de anosta incat s-ar produce sinucideri in masa. E o necesitate vitala, doar trebuie sa poarte cineva vina golului dinauntru. Si totusi, daca e gol ce misca acolo... la suferinta lui?